Medicii- la război, înainte!... Dar unde sunt armele?

Criza echipamentelor de protecție pare să împiedice, or cel puțin să îngreuneze capacitatea de adaptare a medicilor- actorii esențiali în lupta împotriva virusului COVID-19, la fenomenul epidemiologic actual a cărui amploare crește acerb, pe zi ce trece. Deși prin jurământul lui Hippocrate1, depus de medici pentru primirea în rândurile Colegiului Medicilor din România, viața acestora devine consacrată binelui umanității, acest aspect nu trebuie să conducă, totuși, la suprimarea unor drepturi fundamentale de care și medicul trebuie să beneficieze. Constituția României2legea fundamentală a statului român, prevede la art. 34 că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, iar art. 41 stabilește dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, măsuri care privesc, între altele, și dreptul la securitate și sănătate în muncă. Mai mult decât atât, respectarea acestor drepturi fundamentale și prioritatea protecției și salvării vieții oamenilor reprezintă două dintre principiile managementului situațiilor de urgență, conform art. 3 din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență3. Personalul medical nu poate oferi pacienților o ingrijire adecvată decât dacă drepturile lor sunt, de asemenea, respectate și își pot desfășura activitatea specifică profesiei în condiții sigure și demne.

 

Alegerea de a fi medic nu echivalează cu renunțarea la statutul de ființă umană și transformarea acesteia într-un gladiator indestructibil cu puteri magice. Din contră, în contextul unei astfel de crize epidemiologice, cu un grad atât de ridicat de contagiozitate, dacă medicul nu este înarmat cu echipamentul de protecție, va ajunge să fie înarmat cu virusul. Rezultatul? Un periculos efect de domino: îmbolnăvirea medicului înseamnă imbolnăvirea pacienților neinfectați care, la rândul lor, vor îmbolnăvi membrii familiei.

Codul de deontologie medicală din 04.11.20164 prevede la art. 8 că medicul va depune toată diligența pentru a se asigura că decizia luată este corectă, astfel încât starea de sănătate a pacientului să nu aibă de suferit, iar însăși prin depunerea jurământului lui Hippocrate, sănătatea pacienților devine o obligație sacră. Or, având în vedere efectul de domino menționat, s-ar pune întrebarea: cât de corectă și echitabilă mai este exercitarea presiunii actuale asupra medicilor pentru ca aceștia să ia decizia de a-și exercita în continuare atribuțiile, chiar și în lipsa echipamentului adecvat? În ce măsură va fi considerată îndeplinită acea obligație sacră, asumată prin jurământ, în contextul în care majoritatea pacienților vor fi confirmați pozitivi tocmai în cursul spitalizării?

Prevenirea îmbolnăvirilor este, de altfel, și primul scop prevăzut de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății5în conținutul articolului 380 din titlul referitor la exercitarea profesiei de medic- „(1) Profesia de medic are ca principal scop asigurarea stării de sănătate prin prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea, menținerea și recuperarea sănătății individului și a colectivității”. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că prin Ordonanța militară nr. 66, pe perioada stării de urgență, s-a luat măsura de carantinare în municipiul Suceava ca urmare a faptului că, una dintre problemele urgente cu care se confruntă județul, este tocmai lipsa cadrelor medicale. Motivul este ușor de intuit: o mare parte din personal, peste 180 de cadre medicale, au fost infectate cu virusul COVID-19, iar alte sute sunt în carantină sau în autoizolare. 

Dacă bine s-ar face, bine s-ar găsi!

Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă7 stabilește la art. 6 că angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Conform prevederilor acestei Legi, anagajatorul are o serie de obligații suplimentare privind sănătatea și securitatea în muncă. Astfel, acesta va trebui să adopte măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor profesionale, să asigure informarea și instruirea lucrătorilor și a cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă8. În acest sens, angajatorul va avea obligația să asigure echipamente individuale de protecţie, să acorde, obligatoriu, echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie9 și să pună la dispoziție, gratuit, materialele igienico-sanitare10.

Obligații asemănătoare, în legătură cu asigurarea unor condiții corespunzătoare de muncă, sunt prevăzute în sarcina angajatorului și de Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii11, care în Titlul V reglementează securitatea și sănătatea în muncă a salariaților12. De asemenea, art. 6 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii stabilește că salariații beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de securitate și sănătate în muncă, iar art. 40 alin. (2) lit. b) din această Lege prevede obligația angajatorului de a asigura permanent condițiile corespunzătoare de muncă. Permanent înseamnă fără întrerupere, pentru că prevenția ar fi adus rezultate mult mai bune decât acționarea în utimul moment.

Realitatea care ar trebui să existe în astfel de situații critice este configurată la art. 168 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, stabilindu-se că „spitalul va fi în permanenţă pregătit pentru asigurarea asistenţei medicale în caz de (…) situaţii de criză”.

Pe site-ul oficial al Organizației Mondiale a Sănătății13 au fost publicate, de asemenea, o serie de îndrumări provizorii14, printre care se menționează și faptul că, printre drepturile lucrătorilor din domeniul sănătății, sunt incluse și așteptările acestora ca angajatorii și managerii din unitățile de sănătate să furnizeze echipamentele de protecție în cantitate suficientă celor care au grijă de pacienți cu suspiciune sau confirmare COVID-19, să permită lucrătorilor din domeniul sănătății să își exercite dreptul de a se îndepărta dintr-o situație de muncă cu privire la care au o justificare rezonabilă să creadă că prezintă un pericol iminent și grav pentru viața sau sănătatea lor și să protejeze lucrătorii din sănătate care exercită acest drept de orice consecințe nejustificate, să nu solicite lucrătorilor din sănătate să se întoarcă la o situație de muncă în care a existat un pericol grav pentru viața sau sănătatea lor, până când nu au fost luate măsuri corective necesare, să-și asume responsabilitatea generală pentru a se asigura că toate măsurile preventive și de protecție necesare sunt luate pentru a minimiza riscurile de securitate și sănătate în muncă.

Soluții

Planul de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei Coronavirus COVID-1915 vorbește despre utilizarea optimă a echipamentului de protecție disponibil, unul dintre mijloacele prin care se poate contribui la îndeplinirea acestui obiectiv fiind minimizarea necesității de echipament de protecție. O astfel de minimizare ar putea deveni fezabilă în condițiile în care s-ar avea în vedere mijloacele de comunicare electronică între medici și pacienți, evitându-se, astfel, contactul direct sau deplasarea efectivă a medicului la domiciliul pacientului, mai ales dacă avem în vedere cazuri ce nu reprezintă urgențe. În acest sens, se impune a fi amintită Hotărârea Guvernului nr. 252/2020 privind stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății pe perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul României16 care, la art. 12, stabilește că, pe perioada stării de urgență, consultațiile medicale, inclusiv cele destinate pacienților simptomatici, pentru manifestări clinice sugestive pentru COVID 19, pot fi acordate și la distanță, prin orice mijloace de comunicare.

În temeiul acestei Hotărâri, însăși Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie a emis o serie de recomandări17 adresate cabinetelor de medicina familiei, pe durata stării de urgență, prin care se dorește limitarea consultațiilor în cabinet sau la domiciliu doar la situațiile care impun consultul de acest fel, în urma unei anamneze atent conduse de medic, în mod similar cu activitatea medicilor de familie din alte țări europene (de exemplu: Germania, Anglia). Pentru a facilita accesul pacienților la serviciile cabinetelor de medicina familiei în acest mod, se recomandă extinderea intervalului orar în care sunt preluate apeluri telefonice prin numerele de telefon pentru programări, în masura în care este posibil, de la ora 8 la ora 20. În categoria mijloacelor de comunicare electronică, se consideră că aplicații de tipul Skype, Whatsapp, poșta electronică (e-mail) și/sau telefon pot fi utilizate, în lipsa altor prevederi contractuale. În ceea ce privește aplicațiile de tip Facebook sau Messenger, se recomandă evitarea lor, din cauza riscului crescut de încălcare involuntară a confidențialității, prin afișarea/transmiterea din greșeală a informațiilor în modul Public.

Mai mult decât atât, mijloacele de comunicare electronică vor putea fi folosite și pentru transmiterea certificatelor de concedii medicale, pe perioada stării de urgență, de către medici către persoanele asigurate18, iar în ceea ce privește avizul epidemiologic de ieșire din izolare la domiciliu, începând cu 25 martie 2020, medicii de familie nu mai au obligația de a elibera un astfel de aviz persoanelor pe care le-au monitorizat19

Prin urmare, furnizarea de la distanță a serviciilor de asistență medicală, bazată pe utilizarea tehnologiei informației și a comunicațiilor, nu reprezintă doar o opțiune pentru a beneficia de acces comod, rapid și facil la serviciile medicale, ci, la momentul actual, reprezintă o adevărată necesitate. De aceea, cine are posibilitatea de a recurge la o astfel de metodă, va contribui la diminuarea riscului de infecție a personalului medical prin reducerea pe cât posibil a interacțiunilor față în față și la contracararea presiunii asupra sistemului sanitar.

Pe lângă aceste soluții moderne, să nu le uităm pe cele de ordin moral. Altfel spus, unde-s mulți, puterea crește… doar de la distanță! Deși fenomenele de distanțare socială, izolare, abandonare a efuziunilor, limitare a posibilității de mișcare nu se află în compatibilitate cu natura umană și instinct, mai ales sub amenințarea unor vremuri de cumpănă, acestea pot reprezenta, însă, nu doar punerea la adăpost a sănătății noatre, ci și partea noastră de contribuție la binele colectiv. Să avem mereu în minte scopul principal al acestor măsuri: evitarea răspândirii virusului și, implicit, evitarea situației în care sistemul de sănătate va fi copleșit, a situației în care medicii vor fi nevoiți să găsească un răspuns la întrebarea: „Pe cine salvez și pe cine nu?”.

Acum, mai mult ca niciodată, ne privim de la cel puțin 2 metri și ne dorim unul altuia sănătate și numai bine. Cumva, dincolo de acest context sumbru, rămâne frumusețea grijei pentru altul, a înțelegerii, a bunăvoinței, a empatiei…

            Avocat Costina-Ștefana PRISTAVU

 

[1] Formularea modernă a jurământului lui Hippocrate a fost adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991, aprobată prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991, revizuită prin Legea nr. 429 din 23 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.

[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26.04.2004, modificată și completată prin Legea nr. 15 din 28 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7 martie 2005 și O.U.G. nr. 1 din 29 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 4 februarie 2014.

[4] Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3 din 4 noiembrie 2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 din 7 decembrie 2016.

[5] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

[6] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 31 martie 2020.

[7] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.

[8] Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

[9] Art. 13 literele r) și s) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

[10] Art. 15 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

[11] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată în temeiul art. V din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.

[12] Anagajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă [art. 175 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii], să adopte măsurile necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare și pregătire [art. 177 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii] și să organizeze instruirea angajaților săi în domeniul securității și sănătății în muncă (art. 180 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii).

[13] Site-ul oficial al Organizației Mondiale a Sănătății poate fi accesat la adresa de internet: https://www.who.int/.

[14] Îndrumările provizorii ale O.M.S. din 19 martie 2020 pot fi consultate la adresa de internet: https://www.who.int/publications-detail/coronavirus-disease-(covid-19)-outbreak-rights-roles-and

responsibilities-of-health-workers-including-key-considerations-for-occupational-safety-and-health.

[15] Aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 533 din 29 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 263 din 31 martie 2020.

[16] Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 266 din 31 martie 2020.

[17] Recomandările au fost emise în data de 31 martie 2020 și pot fi consultate la adresa de internet: http://www.fnpmf.ro/FNPMF-recomandari-consultatii-la-distanta-martie-2020.pdf.

[18] Măsura a fost adoptată prin Ordinul nr. 502/417/2020 pentru modificarea și completarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 253 din 27 martie 2020.

[19] Măsura a fost adoptată prin Ordinul nr. 414 din 11 martie 2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infecția cu COVID-19 și stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii și limitării efectelor epidemiei, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 248 din 25 martie 2020.

Hodoș Deac & Asociații

București, Strada Virgil Pleșoianu nr. 52 A, Sector 1
Tîrgu Mureș, Strada Mihail Kogălniceanu nr. 5, Județul Mureș
E-mail: office@hodos.eu
Telefon: 0365 / 131 123
Fax: 0372 / 870 403

HBR Financial Services

Tîrgu Mureș, Str. Târgului nr. 15, Județul Mureș
Turda, Strada Republicii nr. 34, ap.15 / 2, Județul Cluj
E-mail: hbr.fin.serv@gmail.com
Telefon: 0365 / 131 123

Hodoș Business Recovery

Tîrgu Mureș, Strada Târgului nr. 15, Județul Mureș București, Strada Virgil Pleșoianu nr. 52 A, Sector 1
E-mail: hbr@hodos.eu
Telefon: 0365 / 131 123
Fax: 0372 / 870 403

DPO EXPERT SOLUTIONS

București, Str. Virgil Pleșoianu nr. 52A, sector 1
E-mail: dpo@hodos.eu
Telefon: 0365 / 131 124

Blue Greener Services

Str. Târgului nr. 15, Târgu Mureș, jud. Mureș
Telefon: 0365 / 131 124

Art Enterprises

Str. Mihail Kogălniceanu nr. 5, Târgu Mureș, jud. Mureș
Telefon: 0365 / 131 123

Site-ul www.hodos.eu foloseste cookies. Continuarea navigării pe acest site se consideră acceptare a politicii de utilizare a cookies...